.png){kind=logo}
programează-te online
Articol de:
Dr. Moțoescu Cristina
medic primar neurologie pediatrică
Ticurile sunt mișcări sau sunete bruște și repetitive pe care oamenii le fac involuntar. Deși afectează cel mai frecvent copiii, ele pot apărea și la adulți. În acest articol, vom explora ce sunt ticurile, ce le cauzează și cum pot fi gestionate.
Ticurile sunt clasificate în două tipuri principale:
Ticuri motorii: Mișcări involuntare care pot afecta orice parte a corpului, dar mai frecvent fața, ochii, capul și umerii.
Ticuri vocale: Sunete involuntare, de la adulmecare sau scârțâituri până la cuvinte sau fraze.
Ticurile tind să crească în timpul sentimentelor puternice, cum ar fi stresul, nervozitatea, entuziasmul sau oboseala. Ticurile sunt sugestibile, ceea ce inseamnă că vorbirea despre ticuri și atragerea atenției asupra lor le va crește apariția.Acest lucru poate crește stresul și frecvența ticurilor pentru tânăr.
Deși ticurile sunt involuntare, unele persoane pot învăța să le suprime pentru o perioadă scurtă de timp, dar acest lucru necesită un efort mare, iar ulterior pot apărea mai multe ticuri. În timpul activităților care necesită concentrare intensă, ticurile tind să fie reduse.
Ticurile sunt destul de frecvente în rândul copiilor de vârstă școlară. Un copil din opt poate dezvolta ticuri temporare, denumite și tulburări de ticuri provizorii, care apar pentru o perioadă scurtă de timp. Aproximativ unul din 100 de copii poate dezvolta ticuri cronice, care durează mai mult de un an. Ticurile tind să fie mai deranjante în jurul vârstei de 10-12 ani, dar adesea se diminuează pe măsură ce copilul crește, iar la maturitate, aproape 50% dintre tinerii afectați nu mai au ticuri.
Cauzele exacte ale ticurilor nu sunt pe deplin înțelese, însă se știe că există factori genetici și neurobiologici care contribuie la apariția acestora.
Ticurile sunt mai frecvente în familiile în care și alte persoane au experimentat această afecțiune. Este important de reținut că ticurile, deși supărătoare, nu sunt dăunătoare pentru copilul afectat.
Diagnosticul ticurilor este stabilit de obicei de către un medic neurolog pediatru, pe baza observațiilor și a discuțiilor cu familia și copilul. Nu sunt necesare teste speciale pentru diagnostic, dar uneori este util să aduceți videoclipuri de acasă pentru a ilustra ticurile.
Medicul va discuta, de asemenea, despre dezvoltarea generală a copilului și posibilele dificultăți de concentrare, impulsivitate sau anxietate care pot însoți ticurile
Gestionarea ticurilor nu necesită întotdeauna tratament specific, mai ales dacă acestea nu interferează semnificativ cu viața de zi cu zi.
Totuși, iată câteva strategii care pot ajuta la gestionarea lor:
Ignorarea activă: Este recomandat ca părinții și cei din jur să nu atragă atenția asupra ticurilor. A atrage atenția sau a cere copilului să oprească ticurile poate, de fapt, agrava problema, deoarece copilul nu le poate controla.
Somn adecvat: Asigurați-vă că copilul are o rutină de somn regulată și suficient somn, deoarece oboseala poate agrava ticurile.
Activități relaxante: Exercițiile de mindfulness, cum ar fi respirația profundă sau activități liniștitoare precum coloratul, pot ajuta copilul să gestioneze stresul și să își controleze mai bine ticurile.
Spații sigure: Dacă ticurile devin supărătoare pentru copil, poate fi util să existe un loc liniștit în care să se retragă pentru a-și elibera ticurile în siguranță, fără presiunea de a le suprima.
Pentru copiii ale căror ticuri sunt severe sau perturbatoare, pot fi luate în considerare următoarele tratamente:
Tratamente psihologice: Terapia comportamentală, inclusiv inversarea obiceiurilor și terapia comportamentală cuprinzătoare pentru ticuri (CBIT), poate fi eficientă în gestionarea ticurilor.
Aceste tehnici necesită însă motivație și practică din partea copilului.
Medicația: În cazurile mai grave, medicamentele pot ajuta la reducerea frecvenței și severității ticurilor. Totuși, acestea nu vindecă ticurile și nu sunt eficiente pentru toți copiii. Este important să discutați cu medicul despre posibilele efecte secundare.
Este recomandat să consultați un medic dacă sunteți îngrijorat de ticurile copilului, mai ales dacă acestea interferează cu activitățile zilnice sau sunt însoțite de dificultăți de concentrare, impulsivitate sau anxietate.
Medicul copilului vă poate oferi sfaturi suplimentare și vă poate îndruma către un specialist, dacă este necesar.
-Ticurile sunt mișcări și sunete involuntare care pot afecta copiii, dar în majoritatea cazurilor nu sunt dăunătoare.
-Aproximativ jumătate dintre copiii cu ticuri cronice vor depăși aceste ticuri la vârsta adultă.
-Ignorarea activă a ticurilor și evitarea atenției asupra lor sunt strategii utile pentru gestionarea acestora.
-Dacă ticurile devin deranjante, tratamentele psihologice sau medicația pot fi opțiuni de luat în considerare.
-Consultați un medic dacă ticurile copilului sunt severe sau sunt însoțite de alte probleme, cum ar fi anxietatea sau dificultățile de concentrare.